Iniţiativa primarului Gheorghe Falcă trebuie privită într-un anume context. S-o luăm pe îndelete.
Alianţa Civică şi Partidul Alianţei Civice au fost un ecou – repede stins – al entuziasmului postrevoluţionar. În rest, societatea civilă n-a produs mai nimic şi s-a mulţumit cu tot felul de iniţiative mai mult sau mai puţin relevante pentru populaţie. Diversele ONG-uri s-au înfiinţat şi au fiinţat în special pentru ele însele. Dacă au reuşit să facă rost de nişte bani pentru tot felul de proiecte minore sau, de ce să n-o spunem, personale, ONG-urile au atins pragul fericirii. N-am auzit de mari proiecte pe care să le iniţieze şi să le deruleze aceste organizaţii.
Iată însă că vreo câţiva inşi – nu discut calitatea, profesia sau biografia acestora – au pus de o organizaţie cu pretenţii mai mari şi au numit-o Consiliul Local Civic (CLC). Acest CLC a pornit în ideea de a fi o alternativă civilă a Consiliului Local Municipal. În mod cert, membrii CLC au fost nemulţumiţi de activitatea CLM şi de primarul Falcă şi au vrut să le dea acestora nişte idei, dar nu i-a băgat nimeni în seamă.
Din păcate pentru membrii CLC, aceştia s-au cantonat în speţă în a critica activitatea şi iniţiativele CLM şi ale primarului Gheorghe Falcă, fără a veni cu iniţiative serioase pe piaţă. Măcar la modul teoretic, pentru că oricine ştie că fără bani nu se poate derula niciun proiect. Am spus mai nimic, pentru că există iniţiative care pot genera activităţi fără să presupună sume de neabordat. Mai mult, legitimitatea CLC este una care nu poate atrage prea multă încredere din partea societăţii civile. Fără bani, fără încredere, fără susţinere, fără iniţiative serioase, CLC s-a născut pentru a exista, nu pentru a face.
Cu toate acestea, apariţia CLC l-a pus pe gânduri pe primarul Gheorghe Falcă şi a reacţionat în contrapondere aproape infantil venind cu ideea unui aşa-zis „board” al oraşului Arad. Acest board trebuia să fie răspunsul la ideea înfiinţării CLC şi a presiunii din partea Mişcării arădene. Numai Gheorghe Falcă ştie pe ce criterii a ales acest board, şi la ce i-a folosit. Practic, nu i-a folosit la nimic. În fond, dacă ai un CLM ales în mod democratic de către populaţie, dar mai ales dacă acest CLM funcţionează cum trebuie, la ce mai ai nevoie de o structură paralelă? De ce trebuie să se calce pe picioare CLM cu CLC, cu Mişcarea arădeană şi cu aşa-zisul board? La ce bun atâtea comitete şi comisii care nici n-au obiectul muncii?
Ca şi boardul, iniţiativa cu cei „3 pentru Arad” este tot un răspuns la reacţia societăţii civile. În ultima vreme, câţiva inşi nesemnificativi din niciun punct de vedere au pus la cale o serie de proteste în faţa Primăriei şi aceste proteste l-au cam speriat pe primarul Gheorghe Falcă. Confundând aceste manifestări cu o posibilă reacţie mai serioasă a societăţii civile, Gheorghe Falcă s-a gândit că poate momi societatea civilă aruncându-i nişte oscioare, sperând că iniţiativa sa o să determine societatea civilă să cadă pe spate de fericire. În mod cert, vor exista personaje care vor răspunde la iniţiativă, ceea ce nici nu este rău, al urma urmei. Întrebarea este însă de ce încercarea de a aduce oameni noi, profesionişti, în structurile de conducere ale administraţiei nu este o preocupare perpetuă? De ce astfel de iniţiative se întâmplă conjunctural, în momente critice? Avem nevoie de profesionişti pentru că e nevoie de profesionişti, sau vrem să închidem gura cuiva cu momeli de circumstanţă?
Un lucru este limpede. Partidele politice, fără excepţie, nu au o politică constantă în a atrage valori în rândurile lor, din motive pe care le vom discuta cu altă ocazie. Şi atunci, în situaţii excepţionale – cum ar fi alegerile, bunăoară –, aleargă cu limba scoasă după personaje de circumstanţă, pur şi simplu pentru a rezolva situaţii conjuncturale.
Nu ştiu ce au zis actualii consilieri municipali ai PDL când s-au trezit pe cap cu concurenţa celor trei care vor ocupa locuri eligibile. În mod sigur, n-au zburdat de fericire. La urma urmei, consilierii locali ai PDL sunt de umplutură, nu sunt profesionişti? Mai mult, în partid nu există profesionişti de unde să aleagă primarul Gheorghe Falcă?
Orice lucru făcut în pripă presupune riscuri din start. „3 pentru Arad” este o iniţiativă care va genera nişte nemulţumiri şi va tulbura apele într-un partid care încearcă să-şi regăsească o cadenţă pierdută tot din cauza unor iniţiative negândite.
Dacă ar fi fost croitor, primarul Falcă ar fi măsurat de trei ori până să taie o dată. Pentru că, profesioniştii despre care făcea vorbire primarul Aradului, ar trebui să fie nu doar cei trei extraşi din societatea civilă, ci toţi membrii CLM în frunte cu primarul şi toţi conducătorii de direcţii şi instituţii. La modul serios, aşa trebuie pusă problema.
Dar ne suspectează cineva pe noi de seriozitate?
Ioan Iercan
