Practica operatorilor de telefonie mobilă de a cere o taxă de reziliere, atunci când clienţii vor încetarea serviciilor înainte de expirarea duratei minime contractuale, este considerată abuzivă, potrivit legislaţiei în vigoare. Totuşi, în anumite situaţii, solicitarea unei taxe de reziliere poate fi considerată justă.
Operatorii de telefonie mobilă n-au voie să ceară clienţilor o taxă de reziliere, potrivit Legii nr. 193/2000, atunci când aceştia din urmă vor încetarea serviciilor înainte de expirarea duratei minime contractuale
Într-o situaţie de acest fel, în ciuda interdicţiei legale, operatorii de telefonie mobilă pot avea dreptul să ceară despăgubiri de la clienţi, însă doar în măsura în care există, cu adevărat, un prejudiciu.
“Considerăm că s-ar justifica o despăgubire în sarcina clientului de telefonie mobilă în situaţia în care operatorul de telefonie mobilă ar urma să sufere un prejudiciu ca urmare a unei rezilieri contractuale intempestive din partea clientului, respectiv în situaţia în care acesta a obţinut beneficii de la operatorul economic tocmai în considerarea unei anumite perioade a relaţiei contractuale (reduceri la achiziţionarea aparatelor telefonice, reduceri ale tarifelor lunare, bonusuri legate de perioada contractului etc.)”, a explicat avocat COLTUC MARIUS VICENTIU
Concret, deşi Codul consumului prevede în mod expres că dreptul consumatorilor la denunţarea sau rezilierea unui contract nu poate fi anulat sau restrâns de nicio clauză contractuală sau înţelegere între părţi, legea apără şi dreptul firmelor de a cere despăgubiri, atunci când există o justificare.
“În temeiul art. 84 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, legiuitorul înţelege să apere, pe de altă parte, şi dreptul operatorului economic de a putea solicita despăgubiri clientului în situaţia în care acestea sunt justificate, dar fără a se defini în ce condiţii despăgubirile vor fi considerate juste”
Ce poţi să faci dacă ţi se cere o taxă de reziliere
Atunci când se doreşte încetarea serviciilor fără plata unei taxe de reziliere, clienţii trebuie să informeze operatorul de telefonie mobilă, cu respectarea unui termen de preaviz, cu privire la intenţia de a denunţa contractul în mod unilateral.
“În contractele cu executare succesivă sau continuă, aşa cum este şi contractul încheiat cu operatorii de telefonie mobilă, acest drept poate fi exercitat cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz, chiar şi după începerea executării contractului, însă denunţarea nu produce efecte în privinţa prestaţiilor executate sau care se află în curs de executare”
În cele mai multe cazuri, termenul rezonabil de preaviz este de 30 de zile, iar la împlinirea acestuia trebuie transmisă operatorului de telefonie mobilă o notificare de reziliere unilaterală. “De regulă, termenul rezonabil de preaviz este cel de 30 de zile, după împlinirea căruia clientul trebuie să trimită notificarea privind rezilierea unilaterală a contractului operatorului de telefonie mobilă fie prin intermediul unui executor judecătoresc, fie printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire şi conţinut declarat”
Operatorii de telefonie mobilă nu pot impune un termen de preaviz nerezonabil (de exemplu, unul de şase luni), plus că, chiar dacă aceştia cer o taxă de reziliere, clienţii pot s-o refuze şi să sesizeze reprezentanţii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC).
Clauzele abuzive din contractele de servicii, cum este cea care impune, în mod nejustificat, plata unei taxe de reziliere, pot fi reclamate la ANPC. Potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul autorităţii, reclamaţiile pot fi depuse de persoanele fizice numai după încercarea de a rezolva amiabil problemele direct cu firma care a prestat serviciul.
În acelaşi timp, consumatorii mai pot reclama probleme şi la ANCOM, care “poate interveni în situaţiile în care furnizorii de comunicaţii electronice (telefonie, internet, televiziune) încalcă drepturile de informare, nu oferă serviciul de portabilitate a numerelor, nu includ anumite informaţii în contract sau nu respectă legislaţia specifică din domeniul comunicaţiilor electronice”
Mai exact, aşa cum se arată în Legea nr. 193/2000, “o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract,creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativîntre drepturile şi obligaţiile părţilor”. Clauzele considerate ca nefiind negociate direct cu consumatorii sunt cele stabilite în prealabil, fără a da posibilitatea acestora de a influenţa natura lor.
Deoarece este o practică interzisă prin lege, introducerea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii se sancţionează cu amendă cuprinsă între 200 şi 1.000 de lei.
