Odinioară, Aradul era unul dintre judeţele de top în domeniul turismului şcolar. Taberele Şcolare de la Moneasa, Dezna, Odvoş sau Căsoaia aduceau, într-un singur sezon, mii de copii la recreere pe teritoriul judeţului nostru. Acum, de această afacere extrem de profitabilă s-a ales praful şi pulberea. Din păcate, pentru situaţia în care s-a ajuns nu putem da vina nici pe criza economică, nici pe căderea pieţei europene nici pe cine ştie ce alte bazaconii. De urechi ar trebuii să fie traşi toţi cei care au diriguit cu ani în urmă Agenţia Taberelor şi Turismului Şcolar Arad (ATTS).
La trecut, despre tabere
Cine a copilărit în Arad, sau cine a avut copii şcolari până în urmă cu câţiva ani, cu siguranţă îşi aduce aminte de taberele şcolare existente pe teritoriul judeţului. Nu există arădean să nu fi ajuns la vre-o unitate de profil de acest gen măcar o singură dată în viaţă. Din păcate, despre taberele şcolare ale Aradului, acum vorbim la timpul trecut. Ele nu mai există, iar copii noştri pot respira aer curat doar de la Brad mai încolo. Aceasta pentru că alte judeţe au păstrat taberele, spre diferenţă de noi. Cu această ocazie, Aradul a rămas şi fără o sursă serioasă de bani, ţinând cont de faptul că aceste tabere şcolare produceau sume consistente. În aceste unităţi nu erau cazaţi doar copii din Arad sau din ţară. Veneau grupe din toată Europa la noi.
Miliarde de lei, duse pe apa Sâmbetei
Cum s-a ajuns ca în momentul de faţă Aradul să fie şters complet de pe harta taberelor şcolare? Răspunsul este cât se poate de simplu. De vină este indiferenţa sau chiar rea-voinţa celor care s-a perindat pe la conducerea ATTS Arad de-a lungul vremii. S-au pierdut tabere în procese de retrocedare, fără ca ATTS Arad să se fi prezentat în instanţă măcar o singură dată! Inadmisibil pentru o asemenea instituţie ce aparţinea de Statul Român. Aşa se face că, în unele cazuri, taberele au fost pierdute doar din cauza neprezentării ATTS la procese. În alte situaţii, cum ar fi cazul taberei Odvoş, delăsarea diriguitorilor ATTS a ucis cu sânge rece una dintre cele mai de seamă unităţi de profil din judeţ.
Tabere în valoare de miliarde de lei, pierdute în instanţă fără ca cineva de la agenţie să fi ridicat măcar un deget, afaceri neprofitabile, tot tacâmul.
Emblematic e modul în care a fost pierdută tabăra de la Căsoaia. Culmea, aceasta s-a petrecut fără ca cei care conduceau atunci ATTTS-ul local să ştie ceva, decât atunci când a fost târziu.
Căsoaia, doar pentru bogaţi
Tabăra Căsoaia era una dintre cele mai importante unităţi de acest gen de pe teritoriul judeţului Arad.
Conducerea agenţiei a reuşit să primească aprobarea pentru efectuarea unor lucrări de renovare a acesteia, în valoare de aproximativ 2,5 miliarde de lei.
La puţin timp după ce Agenţia Naţională a Taberelor Şcolare (ANTS) a aprobat avizul de renovare, în presa locală a apărut un anunţ publicitar prin care cei cu dare de mână erau invitaţi să cumpere parcele pentru case de vacanţă taman pe teritoriul … taberei Căsoaia. Licitaţia a avut loc în data de 27 septembrie, 2004, la sediul Primăriei Târnova şi parcelele au fost cumpărate de persoane fizice cât ai zice „peşte”. Conform caietului de sarcini întocmit de primărie, nu mai puţin de 27 de parcele au fost licitate, sumele obţinute fiind de aproximativ 15 milioane de lei vechi pentru fiecare parcelă. Să nu uităm faptul că aceasta se petrecea în 2004, când 15 milioane de lei reprezentau o sumă frumuşică.
Tabăra vândută la bucată
Cum era şi normal, conducerea ATTTS din epocă a încercat sa elucideze misterul.
Cum putea altcineva să vândă pe bucăţi o unitate turistică, daca nu îi aparţinea sub nici o forma? Iată însă că lucrurile sunt cât se poate de simple.
Primăria Târnova invoca mai multe hotărâri judecătoreşti conform cărora proprietarul a 4.412 metri pătraţi din incinta taberei a fost schimbat.
Una dintre sentinţe, este vorba despre Sentinţa Civilă 170/ 2002, emisă de Judecătoria Ineu, rămasă definitivă şi irevocabilă, schimba proprietarul terenului, ATTTS rămânând, astfel, cu ochii-n soare.
Tocmai de aceea, Consiliul Local Târnova, prin Hotărârea nr. 23/ 21.09.2002 a decis să scoată la licitaţie cele 27 de parcele.
Pană aici totul este cât se poate de clar, dar necazul abia acum începe.
Ignoranţă şi delăsare
Pentru a verifica legalitatea parcelării şi a scoaterii la licitaţie a Taberei Căsoaia, ATTTS Arad a obţinut, ulterior, un extras de Carte Funciară având numărul de înregistrare 710, în care, culmea, proprietarul unităţii era, totuşi, agenţia!
Istoria înmatriculării funciare a unităţii este însă destul de complexă, atâta vreme cât tabăra, aflată în proprietatea publică a Statului Român nu putea fi înstrăinată.
De altfel, la nici una dintre înfăţişări, ATTTS nu a fost reprezentat. Aşa se face că, până la urmă, completul de judecată a decis că tabăra, sau parcelele din tabără, nu mai aparţin statului ci au trecut în proprietate privată. Mai precis în proprietatea celor care au achiziţionat parcelele respective. În motivare, instanţa nu invocă nici un drept legal de proprietate a noilor stăpâni ai taberelor, ci se arată sec cum că tabăra a fost pierdută prin neprezentarea ATTS Arad la nici o înfăţişare. Era de ajuns ca juristul instituţiei să facă măcar o interpelare. Dar nu s-a întâmplat aşa. De ce ATTS Arad a fost atât de absentă? Nimeni nu poate da o explicaţie clară. Putem însă bănuii că vină poate fi ori delăsarea conducerii din epocă a agenţiei, ori faptul că aceasta a preferat să închidă ochii, astfel încât, într-o dulce complicitate cu noii proprietari, tabăra Căsoaia să moară fără luptă.
Crimă fără pedeapsă
De atunci a curs multă apă pe Mureş, iar răul făcut în urmă cu ani, nu mai poate fi îndreptat. Este un exemplu clar care ne arată cum Statul Român nu a ştiut, sau nu a dorit, să îşi apere interesele sau proprietăţile. De pierdut a avut un judeţ întreg. De câştigat, au câştigat doar câteva persoane. Am prezentat cazul taberei Căsoaia, nu pentru că ar fi singular. Din contră. Este un exemplu emblematic a modului în care s-au pierdut şi alte tabere din judeţul Arad sau de aiurea. În final, trebuie să precizăm că nici o instituţie de control a Statului Român nu a efectuat nici o investigaţie pentru a vedea cum s-au pierdut aceste proprietăţi de milioane. Nimeni nu a fost pedepsit iar peste ATTS Arad s-a aşternut liniştea uitării. Acum, trecem pe lângă aceste unităţi şi ne amintim cum, în timpul vacanţelor acolo roiau sute de copii. Din păcate, tot ce mai găsim acum sunt ori nişte ruine ale fostelor tabere şcolare, ori, un lacăt imens pus pe poarta de la intrare. Şi, probabil, simţim fără să vrem cum portofelele sau conturile bancare ale unor concetăţeni de-ai noştri au acum mirosul copilăriei noastre pierdute în taberele arădene. Şi mai realizăm că în România post-revoluţionară te poţi îmbogăţi trăgând tunuri statului fără ca apoi să fi pedepsit. O lecţie pe care, observăm cu amar, o învaţă şi urmaşii noştri, cei care nu mai ştiu ce înseamnă un joc la un foc de tabără. Acum, la Căsoaia, CJ Arad a preluat câteva bungalouri, pe care le-a renovat iar aici urmează să apară din noi turiştii şcolari. Dar, să fim înţeleşi! Ce a fost pierdut, nu se mai întoarce.
Cristian Ţiţca
