Confruntările dintre partide devin din ce în ce mai nervoase şi nimic nu pare prea mult pentru a doborî adversarul. Se scot încet-încet la lumină tot felul de „argumente” fără însă a se întrebuinţa încă artileria grea. La Bucureşti, ca şi în provincie, strategiile puse la cale abundă în lovituri sub centură, ceea ce demonstrează, dacă mai era cazul, că politica şi metodele folosite în domeniu se inspiră direct din mahala.
Cum altfel decât de mahala pot fi etichetate prestaţiile unui Gâdea (nume predestinat), Badea sau Ciutacu? Angajaţi ai lui Dan Voiculescu, cei trei practică genul de ziaristică pe care îl dictează patronul Felix. S-a demonstrat că manifestările din Piaţa Universităţii de la Bucureşti au fost finanţate, în bună parte, de Dan Voiculescu. Demascat şi anulat pe toate fronturile, Felix vrea să se răzbune şi nu acceptă nicio deviere de la strategia pe care el vrea s-o impună.
Paradoxal, prima victimă şi cea mai de notorietate este… Crin Antonescu. Adică exact cel care trebuie să aibă o promovare de excepţie la Antene. Apărut ca o speranţă pentru unii, Antonescu şi-a dat curând arama pe faţă acceptând o asociere cu un personaj dubios, dar care îi punea la dispoziţie mijloacele de manipulare necesare pentru a-şi impune imaginea. Cele trei Antene ale lui Voiculescu sunt zi şi noapte la dispoziţia lui Antonescu, numai că proverbul „spune-mi cu cine te însoţeşti ca să-ţi spun cine eşti” îi face mult rău lui Antonescu prin asociere cu Voiculescu, Gâdea, Badea şi Ciutacu. Şarjând pe stilul celor trei ziarişti şi urmând indicaţiile preţioase ale lui Felix, Crin Antonescu şi-a deteriorat serios imaginea. S-a distrat la Antene atunci când a fost difuzată imaginea cu Emil Boc în fundul gol. L-a persiflat pe Ponta când acesta a plecat de la o emisiune tot de la Antene şi i-a lăsat cu ochii în soare pe cei prezenţi. Să mai amintim că Antonescu este cel mai mare chiulangiu de când există parlamentul României, cu zero prezenţe în parlament. Tot ce face şi spune Antonescu, mai ales la Antene, contribuie decisiv la erodarea imaginii sale, ceea ce s-a demonstrat şi în sondajele de opinie. Este interesant că şi-o face cu propria mână, în timp ce alţii cheltuiesc bani serioşi pentru a-şi denigra adversarii.
Dar ceea ce se întâmplă acum sunt simple focuri de paie faţă de ceea ce se va întâmpla cât de curând, mai cu seamă în campania electorală. Atât la nivel central, cât şi la nivel local, se acumulează date, informaţii, dovezi, dosare ş.a.m.d. care să fie aruncate în luptă la momentul potrivit.
Avem un exemplu şi în plan local. Ghe. Falcă şi N. Ioţcu au fost atacaţi în Jurnalul Naţional şi un lider din opoziţie afirma că ceea ce a apărut în Jurnalul Naţional e o nimica toată faţă de dovezile pe care le are opoziţia în legătură cu cei doi. Este mai mult decât evident că opoziţia aşteaptă momentul prielnic pentru a ataca. Siguranţa pe care o afişa PDL Arad în perspectiva alegerilor începe să se clatine sub presiunea posibilelor dezvăluiri venite din partea opoziţiei.
Nici puterea nu doarme. Se fabrică dosare, se urmăresc personaje care pot fi compromise, se elaborează strategii şi se caută răspunsuri la atacurile adversarilor.
Chestiunea cea mai importantă este însă pe cine va crede populaţia. Va avea opoziţia dovezi irefutabile sau vor fi doar perdele de fum? Vor avea cei de la putere contraargumente cu care să dărâme dovezile opoziţiei?
„Laboratoarele” vor începe să lucreze mai intens pe măsură ce ne apropiem de termenul fatidic (pentru unii) al alegerilor. Deocamdată se ascut săbiile, iar confruntările sunt destul de anoste.
Pentru cei detaşaţi de mizeriile politicii, anul va fi distractiv cu cele două rânduri de alegeri. Pentru cei implicaţi, orizontul devine pe zi ce trece tot mai dramatic.
Ioan Iercan
