Sclavia ca forma de existență a societății umane a existat încă de la începuturile omenirii. Întotdeauna au fost, într-o formă sau alta, oameni care au poruncit și oameni care s-au supus poruncii.
La materia de studiu numită Istorie am învățat în școală multe lucruri neesențiale. Pentru că așa au vrut cei care au condus lumea: prostimea să învețe totuși ceva, dar nu esențe, nu efecte, nu cauze, nu soluții care să facă istoria omenirii mai bună pentru toată lumea. Sclavagismul nu a existat doar în perioada pe care noi la istorie am numit-o epoca sclavagistă. Pentru că sclavi au existat și după ce s-a terminat așa-zisa perioada sclavagistă. În Evul Mediu au existat sclavi exact ca și în epoca pe care noi am numit-o sclavagistă. Șerbii și iobagii ce au fost? În epoca preindustrială și industrială n-au fost sclavi? Muncitorii care munceau în fabrici câte douăsprezece – șaisprezece ore nu erau sclavi? Nu contează că n-au fost numiți astfel! Prin ceea ce făceau nu se deosebeau cu nimic de sclavii din epoca pietrei necioplite, din antichitate sau din așa zisul Ev Mediu.
Astăzi nu există sclavi? Indiscutabil, viața sclavilor de astăzi este mult mai bună decât a sclavilor din antichitate. Societatea s-a dezvoltat în așa fel încât cei care conduc lumea au găsit forme mai rezonabile de a-i supune pe cei mulți. Printre altele, le-au aruncat un os de ros.
Astăzi, oamenii merg la serviciu. Cuvântul serviciu vine de la latinescul servus care înseamnă sclav. Altfel spus, te duci la serviciu să faci muncă de serv, de sclav. Pentru destui oameni cu serviciu munca și astăzi este extenuantă. Evident, nu pentru toți, pentru că unii sunt mai egali decât alții, alții au pile, alții au neamuri și nu puțini se descurcă.
Sclavia există și în secolul douăzeci și unu. Că o ascund stăpânii și slugile lor prin diverse mijloace pentru a-i înșela pe sclavii contemporani, asta e altă treabă. Stăpânii de sclavi există și ei, căci sclavilor trebuie să le dea cineva porunci. Stăpânii de sclavi ori au bani, ori au puterea pe care le-au dat-o tot sclavii prin vot, ori au cucerit-o ei prin diverse mijloace, multe neortodoxe.
Zice astăzi cineva că există sclavi? Nu zice nimeni, pentru că la școală și în societate nu se mai vorbeste despre sclavie și la materia numită istorie trecem epoca sclavagistă la hăt o distanță de mii de ani când, de fapt, o întâlnim la fiecare pas.
Va dispărea vreodată sclavia? Niciodată! Prea puternici sunt cei care hotărăsc destinele societății umane. Prea slabi și prea lipsiți de putere, de minte și de voință sunt cei mulți. Cei care ar trebui să gândească și să-i unească pe cei mulți se complac în situația de semisclavi, iar cei tari “se îngrădiră cu averea și mărirea în cercul lor de legi” după cum ne spune poetul. “Populimea“, vorba cuiva, nu are lideri care să o scoată din sclavie și, neavând ce face, preferă să cerșească pomeni pentru a supraviețui. Așa că lumea va rămâne cu sclavagismul până la Apocalipsă. Stăpâni de sclavi, semisclavi și sclavi, aceasta e componența societății umane de ieri, de azi și de mâine.
Știți cine e vinovatul? Răspunsul e simplu: OMUL!
Și ce ar fi dacă totuși OMUL s-ar trezi din “somnul cel de moarte“? Crede cineva într-o asemenea minune?
P.S. A scrie un articol de ziar pe o temă care privește întreaga istorie a omenirii este imposibil.
Tema pe care am propus-o este doar un prilej de reflecție pentru cine înțelege și pentru cine vrea să gândească. Numai că atâta vreme cât are la îndemână ciorba de legume sau supa de pui de gostat, omul nu mai face efortul de a gândi.
Iercan Ioan
ok