Din perspectiva reglementarilor Noului Cod Civil, putem reţine regula posibilităţii alegerii de către părţi, a legii incidente în cazul divorţului, convenţie care trebuie pe de o parte să fie încheiată sau modificată cel mai târziu până la data sesizării autorităţii competente să pronunţe divorţul, iar pe de altă parte, din punct de vedere al formei, se cere a fi încheiată în scris, semnată şi datată de soţi.
Astfel, soţii pot alege de comun acord una dintre următoarele legi aplicabile divorţului:
a) legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la data convenţiei de alegere a legii aplicabile;
b) legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut ultima reşedinţa obişnuită comună, dacă cel puţin unul dintre ei mai locuieşte acolo la data convenţiei de alegere a legii aplicabile;
c) legea statului al cărui cetăţean este unul dintre soţi;
d) legea statului pe teritoriul căruia soţii au locuit cel puţin 3 ani;
e) legea română.
În măsura în care, sotii, nu au ales aplicarea vreunei anumite legi, din cele premise de lege, atunci, potrivit art.2.600 C.Civ., legea aplicabilă divorţului este:
a) legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la data introducerii cererii de divorţ;
b) în lipsa reşedinţei obişnuite comune, legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut ultima reşedinţă obişnuită comună, dacă cel puţin unul dintre soţi mai are reşedinţa obişnuită pe teritoriul acestui stat la data introducerii cererii de divorţ;
c) în lipsa reşedinţei obişnuite a unuia din soţi pe teritoriul statului unde aceştia au avut ultima reşedinţă obişnuită comună, legea cetăţeniei comune a soţilor la data introducerii cererii de divorţ;
d) în lipsa cetăţeniei comune a soţilor, legea ultimei cetăţenii comune a soţilor, dacă cel puţin unul dintre ei a păstrat această cetăţenie la data introducerii cererii de divorţ;
e) legea română, în toate celelalte cazuri.
Dacă legea străină, astfel determinată, nu permite divorţul ori îl admite în condiţii deosebit de restrictive, se aplică legea română, în cazul în care unul dintre soţi este, la data cererii de divorţ, cetăţean român sau are reşedinţa obişnuită în România.
Cuplurile internaţionale care decid să divorţeze vor putea alege, în curând, legislaţia cărui stat se aplică în cazul lor, potrivit unor noi reglementari la nivelul UE.
Persoanele care vor dori să divorţeze în alt stat decât cel de origine vor trebui să dovedească, totuşi, o legătură strânsă cu acesta, respectiv prin rezidenta sau naţionalitate. De asemenea, sotii trebuie să cadă de acord asupra statului în care vor oficia divorţul.
* Statele membre care adoptă actul normativ
Statele membre care au adoptat procedura mai rapidă de promulgare a actului normativ sunt: Belgia, Bulgaria, Germania, Spania, Franta, Italia, Letonia, Luxemburg, Ungaria, Malta, Austria, Portugalia, România şi Slovenia. Alte state membre sunt invitate să adere la acest acord, în orice moment.
Noua legislaţie ar intra în vigoare la 18 luni după aprobarea de către statele membre.
Potrivit statisticilor Comisiei Europene şi ale Consiliului Europei, în UE sunt aproximativ 122 de milioane de căsătorii, dintre care 16 milioane (13 la sută) sunt considerate “internaţionale”.
avocat COLTUC MARIUS VICENTIU
