Mircea Geoană, candidat din partea PSD+PC pentru alegerile prezidenţiale din 22 noiembrie 2009, prezintă în cadrul proiectului ‘O singură Românie’ cinci teme majore ale programului ce stă la baza campaniei sale electorale pentru funcţia de preşedinte.
Mircea Geoană precizează că acest proiect are ca fundament angajamentul său faţă de respectarea statului de drept, a principiilor democraţiei, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, a economiei sociale de piaţă, competitivă şi stabilă.
1. Relansarea economiei româneşti
Criza economică marchează sfârşitul unui model de guvernare care s-a călăuzit după principiul ‘merge şi aşa’, adică fără reguli, fără direcţie, fără grijă faţă de viaţa oamenilor. Ea a arătat incapacitatea pieţei de a-şi regla, singură, deficienţele şi de a asigura un echilibru social autentic.
De-acum înainte va trebui să găsim un raport corect între piaţă, stat şi societate. Piaţa singură nu poate asigura dezvoltarea de durata a întregii societăţi, pentru că oamenii sunt mai mult decâ numai producăori ş consumatori ş nu intrănumai încompetiţe. Dimpotrivă oamenii au ş o imensă nevoie unii de ceilalţi, au nevoie de solidaritate, de respect, de demnitate, de încredere, de participare, de dialog, de responsabilitate şi de parteneriat. Într-o societate, aceste valori formează temelia relaţiilor dintre oameni, în familie, la locul de muncă, în spaţiul public. Ele asigură coeziunea în societate şi stau la baza progresului economic şi social al ţării, a îmbunătăţirii vieţii fiecăruia dintre noi.
De aceea, noul model economic şi social pe care îl propun pentru Romănia îmbină creşterea economică, eficienţa şi flexibilitatea cu egalitatea şanselor, echitatea şi securitatea sociala a populaţiei.
1.1 Ieşirea din criză.
Primul pas pe care trebuie să îl facem pe drumul către un nou model economic românesc este să ieşim din criză. În mai puţin de un an de zile, mai bine de 300.000 de firme au fost nevoite să îşi reducă activitatea, iar zeci de mii de oameni şi-au pierdut locurile de muncă. Din octombrie 2008 şi până astazi, în fiecare zi, 800 de oameni au rămas fără slujbe. Şi mai mulţi au fost nevoiţi să îndure reducerea salariilor sau trimiterea în concediu fără plata. Sunt oameni care au datorii la bănci, facturi de plătit şi familii de întreţinut, oameni cărora, pe zi ce trece, le este tot mai greu să pună ceva de mâncare pe masă. În aceste condiţii, numai în 2008, peste 2,4 milioane de gospodării nu au reuşit să îşi plătească la timp cheltuielile de zi cu zi.
Pentru a ieşi din criză trebuie să investim resursele limitate pe care le avem în crearea a cât mai multe locuri de muncă sigure şi bine plătite. În acest fel venim în sprijinul familiilor lovite de criză, pentru ca bunăstarea oamenilor şi încrederea lor în economie depind în mod direct de stabilitatea locurilor de munca şi de veniturile pe care acestea le generează. De aceea, avem nevoie de investiţii publice care să asigure deopotrivă locuri de munca în economie şi comenzi pentru firmele aflate în dificultate. Trebuie să cheltuim banii publici cu responsabilitate, să investim în construirea de locuinţe sociale pentru familiile tinere, de drumuri moderne şi de parcuri industriale. În acest sens, ca preşedinte al României voi susţine înfiinţarea Fondului Român de Investiţii, un fond suveran de investiţii al statului român pentru protejarea sectoarelor economice de importanţă naţională, pentru susţinerea întreprinderilor afectate de criză şi pentru întărirea rolului activ al statului într-o perioadă economică dificilă. Prin înfiinţarea acestui fond vom reuşi să valorificăm mai bine resursele statului şi să investim mai eficient în întreprinderile pe care le considerăm strategice pentru economia naţională.
În acelaşi timp, pentru a putea asigura resursele necesare investiţiilor trebuie să reducem risipa în cheltuirea banilor publici şi să creştem veniturile la bugetul statului. Ţara noastră nu îşi mai permite să irosească resurse publice pe alte lucruri decât cele care duc la crearea de locuri de muncă şi la relansarea economiei. Va trebui să continuăm cu restructurarea aparatului administrativ pe principii de eficienţă şi performanţă. În aceeaşi masură, avem nevoie de o planificare mai judicioasă a alocării resurselor bugetare.
Ca atare, voi susţine adoptarea Legii responsabilităţii fiscale care va cuprinde introducerea planificării bugetare multianuale şi stabilirea unei limite pentru numărul de rectificări bugetare pe care un guvern le poate face într-un an. De asemenea, această lege va prevedea înfiinţarea Consiliului Fiscal, un organism independent format din specialităţi însărcinaţi cu realizarea unor analize obiective privind planificarea şi execuţia bugetară. Tot pentru a limita risipa şi pentru a îmbunătăţi planificarea, voi propune ca Ministrul Finanţelor Publice să prezinte Parlamentului rapoarte trimestriale cu privire la execuţia bugetară şi cheltuirea banilor publici. De asemenea, fiecare instituţie a statului va trebui să realizeze şi să publice rapoarte periodice cu privire la cheltuirea resurselor publice alocate. Vom promova un management privat în societăţile, companiile şi regiile statului pentru a creşte eficienţa şi productivitatea acestor instituţii. Am încredere că prin adoptarea unor astfel de măsuri vom reuşi să punem ordine în cheltuielile statului şi vom creşte responsabilitatea administraţiei faţă de banii contribuabililor.
Reducerea risipei este o resursă importantă într-o perioadă când finanţarea este tot mai greu de obţinut, dar nu poate fi singură. Este cât se poate de clar că trebuie să găsim soluţii pentru creşterea veniturilor la bugetul statului. De aceea, susţin introducerea unei cote de impozit de 20% pentru veniturile care depăşesc 3.000 de lei pe lună şi suprataxarea profiturilor excepţionale până la depăşirea crizei. Am convingerea că în aceste vremuri grele este de datoria fiecăruia dintre noi să participe la efortul comun de a scoate ţara din criză. Trebuie să fim solidari cu cei care astăzi au nevoie de sprijin şi să contribuim cu toţii la relansarea economiei naţionale. Voi susţine capitalizarea Bursei ca resursă complementară pentru finanţarea economiei alături de sistemul bancar.
În cadrul planului anticriză pe care l-am promovat alături de colegii mei de partid am propus acordarea de stimulente şi bonificaţii, precum şi scutirea de la plata contribuţiilor sociale pentru întreprinzătorii care crează cât mai multe slujbe sau le păstrează pe cele deja existente. De asemenea, am susţinut eşalonarea obligaţiilor bugetare restante ale IMM-urilor şi amânarea penalităţilor aferente pe o perioadă de până la cinci ani. Am adus la aceeaşi masă reprezentanţii Guvernului, pe cei ai mediului de afaceri şi ai mediului bancar pentru a discuta semnarea unui moratoriu de un an de zile pentru plata principalului la creditele luate de către IMM-uri. Astfel, întreprinzătorii vor beneficia de extinderea perioadei de creditare cu un an de zile, perioadă în care vor plăti numai dobânzile aferente creditelor contractate.
Toate aceste măsuri sunt necesare pentru a oferi un sprijin imediat întreprinzătorilor din mediul privat într-o perioadă foarte grea.
1.2 Un nou model economic
Criza ne-a arătat că România nu se poate dezvolta pe datorie şi consum. Vreme de 4 ani, guvernarea a cheltuit fără limită şi a încurajat consumul de bunuri fabricate în străinătate. În loc să facă economii atunci când vremurile erau bune, să investească în drumuri, şcoli sau spitale, guvernarea a risipit banii publici şi s-a îndatorat peste măsură. Drept consecinţă, datoria externă a României s-a triplat în 4 ani, ajungând la 73 de miliarde de euro la finalul lui 2008. Tot din cauza cheltuielilor publice fără măsură, deficitul bugetar va ajunge la 7,3% din PIB în 2009. Ca să putem asigura dezvoltarea durabilă a ţării noastre trebuie să aşezăm economia pe alte motoare de creştere decât cele care ne-au adus astăzi în această situaţie grea. Trebuie să finalizăm reformele structurale privind administraţia publică centrală şi locală, salarizarea în sectorul public şi raţionalizarea cheltuielilor bugetare. Astfel se creează spaţiul pentru repornirea economiei reale, având ca motoare nu consumul şi investiţiile speculative, ci stimularea economisirii şi a investiţiilor creatoare de locuri de muncă. Pentru a ajunge aici, politica fiscală trebuie transformată într-o pârghie menită să încurajeze munca, investirea, inovarea şi creşterea productivităţii. Fără a descuraja, ci dimpotrivă, pentru a stimula munca, impozitarea progresivă globală este de natură să genereze creşterea economisirii şi să reducă polarizarea socială. Aplicarea cotei unice a anulat întregul ansamblu de instrumente şi mecanisme fiscale care vizau îmbunătăţirea raportului economisire-investire. Eşecul cotei unice se vede limpede astăzi în timpul crizei: taxe mai multe, supraimpozitarea muncii, credite mai scumpe, preţuri mai mari, locuri de muncă mai puţine.
Printre măsurile pe care orice guvern de-acum înainte trebuie să le aibă în vedere pentru stimularea economisirii şi a investirii sunt: neimpozitarea profitului reinvestit şi după 2010, reducerea contribuţiilor fiscale şi acordarea de deduceri fiscale pentru dobânda aferentă creditului pentru construirea primei locuinţe, TVA diferenţiat pentru bunurile şi serviciile esenţiale. În completarea economisirii interne, se impune atragerea accelerată a investiţiilor străine prin menţinerea unui regim fiscal atractiv, reducerea accentuată a birocraţiei şi absorbţia sporită a fondurilor europene.
Ca preşedinte al României voi propune înfiinţarea unui Comandament naţional pentru atragerea fondurilor europene şi înfiinţarea de centre regionale care să ofere asistenţă întreprinzătorilor care vor să folosească bani europeni. În acest fel vom putea să venim în ajutorul firmelor care în prezent se confruntă cu probleme de finanţare. Absorbţia fondurilor europene va permite României valorificarea potenţialului agricol, asigurarea din producţia internă a consumului alimentar al populaţiei şi disponibilizarea unor cantităţi pentru export, modernizarea capacităţilor energetice, obţinerea de energie din surse alternative, încurajarea sectorului IMM-urilor, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii publice de transporturi şi utilităţi. În multe dintre aceste domenii, se pot promova parteneriate de tip public privat.
Ca preşedinte al Romaniei voi susţine adoptarea unei noi Legi a Parteneriatului Public Privat. Acest model de partenertiat constituie o soluţie aplicată în majoritatea statelor europene pentru dezvoltarea infrastructurii rutiere, construcţia de şcoli şi spitale, dar şi pentru prestarea unor servicii sociale. În acelaşi timp România are nevoie de o agendă de competitivitate, astfel încât produsele şi serviciile româneşti, precum şi forţa de muncă instruită la noi în ţară să poată concura cu succes pe pieţele europene.
1.3 Modernizarea agriculturii şi a satului românesc
Este cât se poate de clar pentru toţi românii, indiferent că trăiesc la sat sau la oraş, că lucrează pământul sau în birouri, că agricultura este una dintre cele mai importante resurse pe care le are astăzi România. Avem pământ arabil cât să hrănim 80 de milioane de oameni, dar noi importăm mai mult de jumătate din alimentele care se găsesc pe piaţă. Acest lucru se întâmplă pentru că avem mai bine de 4 milioane de agricultori, dar dintre care 90% produc atât cât să pună pe masă în fiecare zi şi pentru a-şi întreţine propria gospodărie. În aceste condiţii, pentru a transforma agricultura românească într-un real motor de creştere economică voi încuraja asocierea şi cooperarea între producătorii agricoli. Statul trebuie să fie partenerul lor şi să asigure finanţarea grupurilor de producători cu fonduri europene şi bani de la buget. În acelaşi timp, el va trebui să dezvolte un sistem de creditare agricolă menit să asigure creşterea calitativă şi cantitativă a producţiei. Trebuie să consolidăm piaţa produselor agro-alimentare, astfel încât fiecare dintre noi să găsească în pieţe şi supermarketuri cât mai multe alimente româneşti.