Piaţa Avram Iancu, cea mai centrală şi cea mai reprezentativă piaţă a urbei, a devenit subiect de controversă. E foarte bine că societatea civilă este atentă la ceea ce se întâmplă în oraşul nostru. Pentru că, acolo unde sunt mai multe opinii, există şansa unei soluţii optime.
Mişcarea Arădeană, cea mai vocală asociaţie din perimetrul societăţii civile, ia atitudine împotriva proiectului Primăriei Municipiului Arad de reamenajare a Pieţei Avram Iancu. Nu intru în detalii pentru că nu e locul şi momentul. Mă voi limita la monumentul comunistoid proletcultist care, deocamdată, domină piaţa. Opinia mea este a unui simplu cetăţean, vorba tovarăşului. Dacă pornim însă de la nişte reguli, care există şi în artă, din punct de vedere artistic, monumentul este aproape grotesc. Este o realizare a regimului comunist din perioada proletcultistă care a dominat arta românească la începuturile erei comuniste. Este un monument copiat după chipul şi asemănarea monumentelor din Uniunea Sovietică. Atât simbolistica lui, atâta câtă este, cât şi realizarea din topor sunt specifice artei proletare. Nicio grijă pentru artă, nicio grijă pentru exprimarea unui mesaj artistic, totul e făcut de nişte „cioplitori” de duzină.
Am auzit şi păreri ale unor artişti şi specialişti în artă care vorbeau cam în aceiaşi termeni, evident mai la obiect, despre acest monument. Concluzia lor era că ar fi foarte bine ca monumentul să fie mutat din Piaţa Avram Iancu, într-un alt loc, aşadar să nu fie distrus pentru că este totuşi o mărturie „artistică” a unei perioade din istorie. Altfel spus, monumentul ar fi un fel de document ilustrativ al perioadei proletcultiste.
Revenind la ideea unei piramide care ar fi construită în piaţă, eşti obligat să mergi cu gândul la piramida construită în Paris, lângă Palatul Louvru. Mulţi au contestat construcţia modernă din sticlă lângă o clădire arhitectonică în stil clasic, chiar dacă piramida este, ca arhitectură, mult mai veche decât ceea ce înseamnă Palatul Louvru. Aici era vorba despre elementele din care e construită piramida, elemente care distonează cu Palatul Louvru şi împrejurimile.
Exact acelaşi lucru se poate spune şi despre ceea ce se vrea a fi construit în Piaţa Avram Iancu. Cred că o părere avizată ar putea-o emite doar specialiştii. Şi mă gândesc atât la specialiştii din domeniul artei, cât şi la cei din domeniul urbanismului. O dezbatere pe această temă în care aceştia să dialogheze despre ceea ce s-ar putea construi în piaţă şi ceea ce ar deveni piaţa în urma reamenajării ei ar fi binevenită.
Din păcate, la noi, toată lumea îşi dă cu părerea despre orice, iar Mişcarea Arădeană excelează în această privinţă. Nu există domeniu în care mişcarea cu pricina să nu emită opinii, sfaturi, şi, mai cu seamă, critici. Rămâne de apreciat faptul că Mişcarea Arădeană este trează şi încearcă să demonstreze că societatea civilă există şi se manifestă. Problema cea mare a Mişcării Arădene rămâne (in)competenţa. Nimeni nu poate să le ştie pe toate la modul profesionist. Le ştie însă Mişcarea Arădeană. Dacă mai adăugăm şi evidenta politizare a oricărui subiect cu care iese pe piaţă Mişcarea Arădeană ajungem la lipsa de credibilitate a acestei mişcări care, zice-se, porneşte din societatea civilă.
Revenind la monument şi la piaţă, este limpede că aici trebuie să-şi dea mâna specialişti din mai multe domenii – artă, urbanism, circulaţie etc. – ca să iasă un lucru bun. Demersurile pompieristice, de oriunde ar veni ele, nu-şi au rostul. Pentru că Aradul nu este nici al lui Gheorghe Falcă, nici al lui Claudiu Cristea şi nici al altcuiva. Aradul este al tuturor, dar nu toţi suntem îndrituiţi să luăm decizii. Cel mult, putem participa la o dezbatere cu o eventuală opinie.
Repet: să-i lăsăm pe specialişti şi pe cei responsabili să hotărască în problemele cu care se confruntă comunitatea arădeană. Pentru că, la urma urmei, în piaţă ar putea fi construită o piramidă, dar ar mai exista şi alte variante. Aşadar, edilii şi specialişti să-şi spună cuvântul!
Ioan Iercan