Probabil pentru unii a fost o surpriză nominalizarea Liei Ardelean drept candidat din partea USL la Primăria Aradului. Nu este însă nicio surpriză pentru cei care au urmărit evoluţia PNL şi PSD în judeţul nostru. Nu este cazul să reiterăm toate avatarurile celor două partide în perioada post-revoluţionară. Este suficient să amintim că frământările interne, bulversările de situaţii şi de lideri au condus la haos şi, drept urmare, la o totală lipsă de încredere a electoratului în cele două partide.
Dincolo de scandalurile care s-au ţinut lanţ, s-a putut remarca o sărăcie cronică de lideri autentici în fruntea celor două partide. Ce a însemnat Titu Gheorghiof ca lider? Şi câţi alţii ca el, la conducerea ambelor partide. PNL s-a menţinut la Arad în jurul a 10% din sufragiile electorale şi n-a contat decât ca partid de umplutură. PSD şi-a devorat propriii lideri în diverse competiţii interne pe care le putem numi fără nicio reticenţă drept scandaluri. Pe cale de consecinţă, chiar când PSD sau PNL au fost la putere şi au condus ţara, în plan local, cele două partide n-au adus nimic arădenilor, pentru că n-au contat deloc la Bucureşti. Fiind filiale foarte slabe la nivel de judeţ. Bucureştiul nu le-a băgat în seamă şi locuitorii Aradului nu s-au ales cu mai nimic. Consecinţa? PSD şi PNL n-au mai fost creditate de către electoratul arădean decât cu procente derizorii în alegeri.
Este astăzi cumva o altă situaţie în judeţul Arad? S-a schimbat ceva în urma modului în care guvernarea PDL a condus ţara? În mod cert, da. Nu că PSD sau PNL s-ar fi remarcat cu ceva în plan local. Pentru că nu s-au remarcat decât prin critici populiste la adresa administraţiei locale, fără însă a prezenta proiecte viabile sau realiste. Iar despre lideri nici nu poate fi vorba.
Măsurile de austeritate luate la nivel central au afectat şi viaţa arădenilor. Aceasta a dus la o repoziţionare a electoratului faţă de PDL şi sondajele de opinie de la nivelul judeţului demonstrează că PDL a pierdut ceva procente. Repet, nu datorită unei ofensive inteligente a USL, ci datorită măsurilor de austeritate luate de PDL.
În aceste condiţii, care ar fi situaţia privind şansele candidaţilor pentru alegerile locale? Tot sondajele confirmă un status-quo privind alegerile pentru administraţia locală, pentru că aici se aleg oameni, nu partide. Or, primarii PDL, primind mai mulţi bani pentru proiectele locale, au reuşit să satisfacă electoratul în mai mare măsură decât primarii USL. Este limpede că electoratul îi va vota pe cei care au realizat ceva pentru comunităţile locale.
Oraşul Arad nu face excepţie. Primarul Ghe. Falcă are destule realizări cu care să defileze în campania electorală. Cu ce vine Lia Ardelean? Cu nimic. Nimicul nu poate fi niciodată un argument. Cei din USL au făcut o greşeală capitală. Au demonstrat încă o dată că sunt nesiguri. Nici Gavril Popescu nu avea prea multe şanse în faţa lui Ghe. Falcă, dar putea fi un competitor mai serios. Am tot respectul pentru omul Lia Ardelean, din multe puncte de vedere. Însă nu văd ce şanse poate avea într-o competiţie în care îi lipsesc argumente majore. În mod cert, Lia Ardelean este o sacrificată, dar nu văd pe altarul cui. Dacă USL ar fi avut o gândire politică cât de cât pragmatică şi de perspectivă ar fi aruncat în luptă un candidat tânăr care s-ar fi rodat în lupta electorală şi ar fi devenit un candidat puternic pentru alegerile din 2016.
Dar cine să gândească într-un conglomerat ca USL care, chiar şi la nivel central, are o conducere imatură, fără o gândire pragmatică şi fără o viziune care să poată conduce la un proiect politic viabil pentru ţară? Precum la Bucureşti, şi la Arad USL înoată în incertitudini şi aruncă în luptă oameni nepregătiţi pentru competiţie. Oameni care ştiu din start că vor pierde.
Cu ce aplomb şi cu ce motivaţie vor aborda aceştia competiţia electorală? Lia Ardelean este încă un exemplu al neputinţei USL de a impune un lider autentic într-o competiţie.
Ioan Iercan
