Ignifugarea, o afacere pentru un octogenar arădean
Focul a fost una din primele descoperiri ale omului, ajutându-l să supravieţuiască şi să se perpeteueze. Folosit ca mjloc de încălzire sau de preparare a hranei, gândul duce imperceptibil, dar perfect argumentat la o conexiune pozitivă. Însă oamenii nu-şi amintesc de acest lucru, pentru că este ceva de la sine înţeles. Firesc, ca apa sau ca lumina zilei. Cele mai puternice impresii, cele mai şocante care au rămas întipărite şi transmise mai departe în memoria colectivă a generaţii la rând sunt incendiile devastatoare. De aceea, focul poate însemna şi deznădejde, disperare şi dramă. Adică, totul transformat în scrum. Dacă vorbim de intenţie, deja se foloseşte clişeul verbal ,,o mână criminală’’. Nu despre aceste cazuri ne vom ocupa în cele ce urmează, ci de acelea în care incendiul izbucneşte dintr-o eroare. Dar acesta este deja efectul şi în care intervin pompierii, pentru a limita cât mai mult pagubele. A preveni eventualele cauze este aproape la îndemâna oricui. Iar cineva s-a zbătut şi acest fapt a devenit o afacere.
Statul degeaba m-ar termina
,,De mic copil, de pe la 7 ani am fost deprins cu munca. La început pe lângă grădină şi cu animalele pe care le aveau păinţii mei. Apoi a urmat şcoala, am făcut ucenicia, apoi liceul şi şcoala de maiştri. Din armată am plecat la şcoala de ofiţeri. Fiind şef de promoţie, puteam alege orice. Însă eu am optat pentru pompieri, care era cea mai grea armă dintre toate. Colegii şi superiorii mei s-au mirat foarte tare de opţiunea pe care am luat-o. Însă nu mi-a părut rău nici o clipă. Aşa că din 1956 şi până în 1981 am fost ofiţer de pompieri, în mai multe oraşe din ţară, dar cel mai mult am rămas la Arad, de unde m-am şi pensionat. Determinant pentru mine a fost şi un masitru pe care l-am avut la Ploieşti, când eram ucenic. Omul era de o mare severitate, dar în aceeaşi măsură şi de o exemplară corectitudine. De la el am învăţat respectul pentru lucrul bine făcut. Azi, la aproape 77 de ani nu pot să stau liniştit în faţa televizorului, cum poate ar fi normal. , eu simt că inactivitatea m-ar pune pe butuci’’, spune Gheorghe Ghenof, patronul companiei Igniserv Arad, care are ca activitate principală protecţia împotriva focului. Ca să fie în tonus a mai terminat şi Facultatea de istorie- filozofie de la Cluj-Napoca.
Un munte de tragedii
De-a lungul carierei sale, omul a văzut atâtea nenorociri şi drame, cât pentru şapte vieţi. ,, Din păcate, totdeauna noi veneam când se putea salva prea puţin. Să nu se înţeleagă că întârziam. Nici pe departe. Vreau să spun după ce stingeam, în multe cazuri, oamenii trebuia să o ia de la capăt. De atunci măe gândeam că multe dintre aceste tragedii puteau fi evitate cu o atenţie mărită. Cred că a fost prea mult chiar şi pentru mine. De aceea, în anul 1981, la 50 de ani m-am pensionat, cu gradul de colonel’’, adaugă Ghenof.
Dar cum nu era în firea acestui om să stea deoparte, în ianuarie anul următor a devenit profesor la un liceu arădean, intrând în pensie a doua oară, ca să spunem aşa. În vacanţe, ca să nu treacă vremea prea greu a mai fost şi ghid turistic la ONT.
Din nou activ
Totuşi ani de zile, după ce a trecut în rezervă, s-a gândit la faptul cum putea să ajute oamenii, pentru ca aceştia sa-şi protejeze bunurile împotriva incendiilor. Mai dădea un sfat la prieteni, mai ajuta pe altul să acopere lemnăria casei cu soluţie ignifugă. Dar toate acestea erau la nivel de servicii amicale. ,, Nici nu mă gândeam la bani, eram bucuros că pot să ajut nişte oameni’’, spune fostul pompier. Şansa i-a surâs din nou. În 1995, pe lângâ inspectoratele judeţene de pompieri, cum se numeau atunci, s-au infiinţat nişte servicii de ignifugare. I s-a propus să fie directorul filialei arădene şi omul nostru a acceptat. Rezultatele erau bune, în sensul că, la nivel naţional, numărul de incendii cu consecinţe devastatoare a scăzut sensibil. Cu toate acestea, după doi ani, adică în anul 1997, printr-o reorganizare a pompierilor la nivel naţional, filialele de ignifugare se desfiinţează.
O altă cale
Dar ca si în viaţă, când se închide o poartă, se deschide o alta. În anul 1997, Gheorghe Ghenof, înfiinţează firma Igniserv Arad. ,, Asta era ce ştiam să fac cel mai bine. Dacă o viaţă întreagă am luptat împotriva focului, mi-am spus ca acum să fac tot ce pot pentru a preveni asemenea evenimente, pe care nici un om cu mintea întreagă nu şi le doreşte. E un domeniu tangenţial cu meseria pe care am făcut-o timp de aproape trei decenii şi am pretenţia că sunt foarte bun în această branşă.’’, spune domnia sa.
Puţină lume ştie că tratarea simultană a unor structuri din lemn cu soluţii de ignifugare şi insectofungicide mai asigură şi o altă protecţie, care de multe ori poate fi foarte dăunătoare. Este vorba despre cariile de lemn, care pot şubrezi o tâmplărie de lemn până la prăbuşire. ,,Un client m-a chemat odată la o casă de vacanţă pe care o are în judeţul Arad. Noaptea efectiv nu putea dormi la mansardă, din cauza unui zgomot a carui origine nu o putea ghici. Eu am mers la locul faptei, ca să zic aşa şi am descoperit că lemnăria era plină de carii. Unde a fost cazul s-au schimbat câteva grinzi. După aceea am tratat tot ansamblul cu soluţii ignifuge şi insectofungicide. Şi aşa omul a putut să doarmă liniştit, din toate punctele de vedere’’, precizează Gheorghe Ghenof.
Un capitol neglijat
Un alt aspect interesant este următorul. În ultimii ani s-a construit de-a lungul şi de-a latul întregii Românii. Ne referim aici în mod special la imobile cu caracter rezidenţial. Oamenii dau o căruţă de bani pentru realizarea casei mult visate şi pe urmă, în cele mai multe cazuri, se zgârcesc la un efort financiar insignifiant faţă de investiţia totală. Ne referim aici la tratarea lemnului cu substanţe speciale de ignifugare. De altfel şi legea prevede că acest lucru are caracter obligatoriu la construcţiile noi. Şi în proiectul iniţial, logic şi în cel de execuţie practic acest aspect este unul obligatoriu. Beneficiarul, în caz de refuz, semnează pe proiect acest lucru, însă pe raspunderea lui. Amenzile în aceste cazuri pot fi de la 2500 la 5000 de lei.
,, Din experienţa pe care o am şi din constatările făcute pe teren, pot spune cu mâna pe inimă, că cel mult un procent de 10% din numărul de imobile sunt ignifugate. Toţi îşi spun că nu are cum să se întâmple chiar la mine. Dar când se întâmplă, de multe ori este prea târziu. Am văzut destule case, ridicate în ultimul deceniu, care au ars din temelii, tot efortul unei familii făcându-se scrum în câteva minute. Cred că acest lucru trebuie să pună pe gânduri pe toată lumea. Un incendiu izbucneşte în 90% din cazuri din interiorul unei clădiri, iar focul se propagă în sus, atingând acoperişul. Chiar dacă incendiul se stinge din faşă, se folosesc mari cantităţi de apă care se scurg distrugând bunurile din interior. În plus acoperişul este oricum deteriorat, ori se ştie că stabiliatatea acestuia are în timp repercusiuni asupra siguranţei şi rezistenţei întregii clădiri. Evitarea unui potenţial dezastru se poate face prin prevenire, capitol la care un loc deosebit de important îl ocupă tratarea lemnului cu substanţe speciale. Acsetea opresc sau încetinesc foarte mult arderea. Mai pe scurt spus, procedeul se numeşte ignifugare. La un incendiu normal lemnăria nu se aprinde.Am demonstrat asta şi în cadrul unor expoziţii. Am avut machete de lemn pe care am turnat benzină , după care le-am aprims. Practic a ars stratul de benzină, lemnul rămânând absolut intact. Lemnele pe care nu le-am tratat cu soluţie de ignifugare au ars ca nişte torţe. La un foc major lemnul poate arde foarte superficial, iar incendiul nu se propagă, ceea ce limitează extrem de mult pagubele. ’’, punctează Ghenof.
Costuri de la 1500 la 3000 de lei
La o casă sau chiar o vilă de dimensiuni onorabile costurile unor servicii de ignifugare oscilează între 1500 şi 3000 de lei. Substanţele care se folosesc pentru aceste proceduri sunt fie din producţie românească sau importate din Olanda. Oricum, absolut toate ingredientele folosite sunt omologate şi testate de producător cu certificate de autenticitate, pentru parametri tehnici şi garanţie. Mai mult, aceste substanţe sunt testate şi de către Centrul Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă Bucureşti. Totodată, companiile care prestează astfel de lucrări trebuie să deţină certificate de atestare eliberate de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. Deci, nu oricine, cum îl taie capul poate să execute asemenea lucrări.
Este, pe lângă o măsură de atestare a competenţei companiei în cauză şi un mijloc de siguranţă în plus. În această idee, Gheorghe Ghenof afirmă: ,,De multe ori, cei care nu mă cunosc spun să fac lucru de calitate. Le răspund doar atât: Eu sunt învăţat de tânăr să fac treabă ca lumea. În plus şi legea mă obligă să fac acest lucru pentru că se acordă o garanţie a lucrărilor, care este între 3 ani, iar la lemnăria acoperită pe viaţă.’’
De-a lungul unui deceniu, compania arădeană a ignifugat şi tratat cu insectofungicide peste 200 de clădiri, din care cele mai multe au fost din Arad, dar şi din alte oraşe din regiune. Printre cele mai mari lucrări sunt: sediul BNR, Direcţia Finanţelor, turlele noii Catedrale Ortodoxe, Inspectoratul Teritorial de Muncă, Casa de Asigurări de Sănătate, Tribunalul, Direcţia de Statistică, Teatrul de Stat numeroase bănci, şcoli, grădiniţe şi hoteluri. La Timişoara cele mai semnificative ar fi: Inspectoratul Judeţean în Construcţii, Facultatea de Construcţii, Romgaz, BCR şi Tribunalul . Această din urmă clădire a fost şi cea mai vastă lucrare cu peste 14.000 de metri pătraţi de ignifugat. Aproape cât trei terenuri de fotbal puse cap la cap. Alte lucrări executate de compania arădeană sunt în Reşiţa, Beiuş, Băile Herculane, Nădlac şi Şiria.
O investiţie pentru linişte
Ce este de reţinut? ,,Până la urmă nu este o afacere din care te îmbogăţeşti peste noapte, dar poţi trăi decent. În plus eu şi acum muncesc vreo 6 ore pe zi. Nu pot să stau cu mâinile încrucişate şi să mă uit la colegul meu cum lucrează’’, conchide Ghorghe Ghenof. Este un fapt demn de remarcat, la un om de aproape 80 de ani, care este activ de 7 decenii. Ceea ce este mare lucru. În ultimul rând, dar nu în cele din urmă, este bine să cheltuiţi 2000 de lei, pentru a face lemnul ca fierul, ca să zicem aşa. Astfel, în ipoteza unui eveniment nefericit aţi putea salva de 100 de ori mai mult…
G. Constantinescu
