După cum ştiţi, se întâmplă destul de rar ca Paştele ortodox să coincidă ca dată cu cel catolic. Anul acesta diferenţa este de 7 zile. Dar de unde provine această diferenţă? Dintr-un calcul extrem de complicat. Ambele confesiuni calculează momentul Paştelui în funcţie de echinocţiul de primăvară. În varianta ortodoxă, Învierea Domnului este sărbătorită în prima duminică de după prima lună plină ce urmează echinocţiului. Aceasta modalitate de calcul a fost stabilită de Sinodul Ecumenic de la Niceea din anul 325. Momentul Paştelui este calculat aproape în acelaşi mod şi de biserica romano-catolică, sărbătoarea Învierii fiind fixată în cea mai apropiată duminică de prima lună plină de după echinocţiul de primăvară. În interpretarea catolică, cea mai apropiată duminica poate fi şi înainte de luna plină, nu neapărat după.
La Sinodul Ecumenic de la Niceea s-a încercat o primă uniformizare a datei serbării Paştilor însă din cauza diferenţelor de calendar nu s-a ajuns la un consens.
Momentul apariţiei Lunei pline de după echinocţiul de primăvară face ca data Paştilor să varieze în fiecare an, căci luna plină pascala apare pe cer în unii ani mai aproape de echinocţiu, în alţii mai departe de el. Din această cauză, data Paştilor poate varia într-un interval de 35 de zile, între 22 martie şi 25 aprilie. Pe de altă parte, calendarul iulian, adoptat de romani, făcea ca între anul calendaristic şi cel astronomic să existe o diferenţă (ce se cumula de la an la an) de 11 minute şi 14 secunde.
Din cauza acestor diferenţe, creştinătatea ortodoxă s-a împărţit în două, începând cu anul 1924, în ceea ce priveşte data sărbătoririi Paştilor. Astfel, bisericile rămase la calendarul neîndreptat (numite şi de stil vechi) au continuat să serbeze Paştile după calendarul iulian, pe când bisericile care au adoptat calendarul îndreptat au sărbătorit câţiva ani (între 1924-1927) Pastile pe stilul nou.
Calendarul iulian şi cel gregorian
Calendarul iulian a fost introdus de Iulius Cezar în anul 46 î.Hr. Potrivit acestui calendar, un an obişnuit are 12 luni şi 365 de zile, iar o dată la patru ani se adăuga o zi, anul acela fiind bisect. Astfel, anul mediu iulian are 365, 25 de zile.
Însă anul astronomic este cu 11 minute mai lung decât anul iulian mediu, ceea ce ducea la acumularea unei zile diferenţă o dată la 128 de ani.
Din cauza imperfecţiunilor acestui calendar, în anul 1582, Papa Grigore al XIII-lea a promulgat calendarul gregorian, mai precis decât cel iulian, şi care a fost adoptat la acea vreme de majoritatea ţărilor catolice, urmate mai târziu şi de cele protestante.
Statele din răsăritul Europei au introdus mult mai târziu calendarul gregorian. De exemplu, România l-a introdus în anul 1919.
Dar calendarul nu a fost adoptat şi de Biserica Ortodoxă Română. Din anul 1923, ea foloseşte un calendar iulian revizuit care a tăiat 13 zile din acel an şi a adoptat o serie de reguli potrivit cărora nu va fi nicio diferenţă între calendarul gregorian şi cel iulian revizuit, până în anul 2800. Calendarul iulian revizuit a fost introdus la un sinod din mai 1923 de la Constantinopol.
Alături de România, biserici ortodoxe precum cele din Grecia, Bulgaria sau Polonia au adoptat noul calendar. Ele vor sărbători Crăciunul împreună cu bisericile occidentale pe data de 25 decembrie a calendarului gregorian până în anul 2800.
