În trecut, trebuia să treacă multe secole şi chiar milenii pentru a se pune problema unei noi ordini în lume. Comunicarea era de asemenea natură încât erau necesari ani buni pentru a se ajunge dintr-un colţ în altul al lumii. Tehnologia modernă a schimbat radical modul de comunicare şi, de aici, faţa lumii. În aceeaşi secundă, se ştie ce se întâmplă în toată lumea cu ajutorul transmisiilor directe TV. Ordinea lumii depinde de viteza de mişcare a omului. Dinamica economică şi socială se multiplică cu fiecare deceniu. În anii 60 se vorbea de o nouă ordine mondială. De atunci şi până astăzi s-au încercat tot felul de soluţii pentru noua ordine, dar se pare că liderii mondiali nu prea au fost inspiraţi, pentru că azi, dinamica istoriei îi obligă să gândească o nouă ordine. După numai câteva zeci de ani.
Cum s-a ajuns la necesitatea schimbării? Mutaţiile care s-au produs în economie, în speţă în sectorul financiar, au dus la o criză, mai ales a acestui sector. Finanţiştii, în goană după câştiguri facile şi imediate, au forţat nota şi inevitabilul s-a produs: a sosit criza. O criză care se pare că nu va lua sfârşit decât odată cu o nouă ordine pe care liderii politici şi marile grupuri de interese trebuie să o găsească de comun acord. Dar a mai intervenit şi un alt factor. Colac peste pupăză, „prostimea” s-a deşteptat şi nu mai acceptă manipularea. Se reinventează lozinca: „proletari din toate ţările, uniţi-vă”! Pentru că, indiscutabil, există un proletariat care începe să îşi facă simţită prezenţa în toată lumea.
Cum altfel s-ar putea explica mişcările de protest din Europa, din lumea arabă şi din alte zone ale lumii unde există nedreptăţi sociale? Întrebarea care se pune este: care ar trebui să fie mijloacele de luptă pentru a se obţine nişte drepturi, indiferent de ce natură ar fi aceste drepturi?
Din nefericire, dialogul nu funcţionează. Şi nu funcţionează pentru că nu există parteneri de dialog. De cele mai multe ori protestele sunt haotice şi confuze. Să luăm exemplul României. Cu cine să dialogheze actuala putere? Unde sunt liderii din Piaţa Universităţii din Bucureşti? Huliganii stadioanelor? Revoluţionarii? Cu aceştia nu se poate purta un dialog. Opoziţia, pe de altă parte, cere în mod intenţionat ceea ce puterea nu poate da. Asistăm la un dialog al surzilor. Şi, dacă nu există lideri, dialogul este imposibil.
Sau, în Piaţa Primăriei din Arad. Cine sunt liderii? Doi foşti (!?) ţărănişti care şi-au pierdut partidul pe drum şi flotează într-o zonă obscură. Nicu Ieran, un personaj simpatic dealtfel, având ocupaţia de bază mitingist perpetuu? Pot fi aceştia lideri? Să fim serioşi!
Penuria de lideri se vrea a fi rezolvată de o aşa zisă „academie de lideri”. Un nume atât de pompos pentru o întreprindere sortită din start eşecului. Liderii se nasc, nu se formează pe bandă rulantă în academii. Prin anii 50 exista o „şcoală de poeţi” la Bucureşti. De pe băncile acelei şcoli, trebuia să se nască poeţii naţiunii române. Nu s-a născut nici unul acolo şi şcoala s-a desfiinţat.
Căutăm şi, culmea, găsim tot felul de soluţii total inadecvate pentru a rezolva probleme presante. Din păcate, în căutarea soluţiilor nu se implică oameni de valoare. Iar penuria de lideri nu se regăseşte doar la nivelul societăţii civile. Criză e şi la nivel politic. Faptul că oamenii protestează împotriva puterii nu-i împiedică să-i respingă şi pe reprezentanţii opoziţiei.
Trăiesc în Arad de 22 de ani şi m-am mişcat tot timpul printre oamenii politici. Pot să spun cu certitudine că toate partidele trebuie să îşi reîmprospăteze forţele politice, mai ales cele din opoziţie şi în special PSD. Dar, în mod special, trebuie să îşi schimbe mentalitatea.
Noua ordine pe care trebuie să o gândească politicienii, economiştii, sociologii, filozofii, toţi cei care gândesc şi conduc destinele acestei lumi trebuie să coboare până la cetăţean şi să nu rămână un joc de culise al marilor grupuri financiare şi economice în spatele uşilor închise. Dialogul este cuvântul de ordine.
Altfel, protestele pot degenera şi genera conflicte mult mai dramatice decât scandarea de lozinci anti ceva. Noua ordine, acum!
