…decât niciodată. Cam aşa s-ar putea traduce intervenţia în presă a preşedintelui PDL Arad, Gheorghe Seculici, după luni bune în care a fost terfelit prin toate zoaiele de către tot felul de adversari politici şi de către o anumită parte a presei. Intervenţia a fost explicită şi i-a vizat atât pe adversarii politici din alte partide, dar şi pe unii „colegi” de partid.
Dacă adversitatea politicienilor din partidele din opoziţie este explicabilă, tot explicabilă este şi furia, ca să nu spun mojicia, unora din propriul partid. Dar explicaţia comportamentului acestora este la îndemâna oricui şi nu o mai reiterez în acest demers. Cert este că Ghe. Seculici a dat mână liberă tinerei generaţii de politicieni. Unii dintre aceştia, fără o minimă înţelegere şi, de ce nu, apreciere a gestului preşedintelui Seculici, au sărit calul şi l-au pus la index pe cel care i-a legitimat în postura de lideri ai partidului. Bunul simţ şi o minimă educaţie te obligă să fii recunoscător celui care ţi-a făcut un bine. Condiţia obligatorie e să le ai pe amândouă: şi educaţia şi bunul simţ. Iar dacă nu le ai, înseamnă că te confrunţi cu o problemă.
Cum au găsit de cuviinţă dumnealor să rezolve problema? Împroşcându-l cu noroi pe cel care i-a scos din neant. Atitudinea acestora defineşte, de fapt, starea de lucruri din partid, începând cu centrul şi terminând cu filialele. Preşedintele T. Băsescu s-a pus tot timpul pe el în lumina reflectoarelor şi partidul mereu a rămas în penumbră. Trebuie să recunoaştem că, în mare parte, partidul a crescut şi datorită lui Traian Băsescu. Dar a şi descrescut odată cu el. Dacă partidul şi-ar fi asumat o oarecare independenţă de preşedintele ţării, astăzi ar putea umbla pe propriile picioare şi nu s-ar împiedica pentru că nu mai are cine să-l ţină de mână. Pentru că Emil Boc este departe de a fi liderul care să gestioneze un partid.
Consecinţele sunt la ordinea zilei. Traseiştii politici au început migraţia înspre zone mai însorite. Aşa cred ei. Compromisurile politice, în speţă cele cu UDMR, se ţin lanţ. Măsurile pe care le ia guvernul sunt haotice şi total neavenite. A se vedea procentul de 5,5% din pensie pe care guvernul l-a reţinut pentru Sănătate de la pensionarii care au o pensie mai mare de 740 de lei. E greu să înţelegi un asemenea gest politic. PDL a reuşit să-şi ridice în cap aproape toată populaţia ţării prin măsuri care exclud orice raţiune politică din strategia partidului. Dacă există o strategie.
Ce înseamnă toate acestea? Înseamnă că partidul este într-o serioasă criză de identitate. Iar într-o asemenea situaţie, se strâng rândurile, nu se creează tot felul de grupuri adverse care se calcă pe picioare şi luptă pentru interese de grup. La Bucureşti există astfel de grupuri adverse şi atunci de ce nu ar exista şi la Arad? Iar dacă grupurile, dincolo de raţiunea politică, au şi interese economice, situaţia devine gravă. În astfel de cazuri este nevoie de un lider raţional şi, mai ales, fără pete de culoare infracţională, un lider care să coaguleze forţele politice în jurul său pe baza unei strategii care să câştige încrederea nu doar a membrilor partidului, ci şi a cetăţenilor. Iar acest lider trebuie să fie prezent, activ şi hotărât. Pentru că un an electoral presupune mai mult dinamism şi o participare mai activă în gestionarea problemelor cu care se confruntă partidul.
Un lucru este limpede: conflictele, de orice natură ar fi ele, slăbesc forţa partidului şi, pe cale de consecinţă, subminează încrederea electoratului în partid. Intervenţia în presă a preşedintelui Ghe. Seculici ar putea fi un prim pas în reinstaurarea în partid a unui climat propice pentru competiţia grea pe care o are PDL în acest an. Cu condiţia ca Ghe. Seculici să fie consecvent în atitudine.
Salvarea partidului, atât la Bucureşti, cât şi la Arad, nu poate veni decât de la oameni raţionali şi echilibraţi. Aventurierii politici au viaţă scurtă.
Ioan Iercan