Singurul politician local care se auto-definește drept optimist, consilierul municipal Marin Lupaș vorbește în primul interviu din 2019 despre evoluția Aradului în ultimii 10 ani.
Jurnal Arădean: DomnuleLupaș, ați provocat arădenii la un moment de reflecție privind Aradul în 2019 față de cel din 2009. Ce concluzii puteți trage după dialogul avut în mediul online?
Marin Lupaș: Arădenii simt că orașul a fost abandonat de către cei care ar fi trebuit să îl gospodărească, dar și de cei care ar trebui să îl facă puternic, mă refer aici la tineret, ca un efect principal al unei Primării care pune interesele de partid pe primul loc. Problemele sunt multiple, de la mizeria de pe străzi la situația economică ce se reflectă într-o plimbare pe Bulevard sau căutarea unei chirii rezonabile. Sunt și unele aspecte în regulă pe care nu le putem ignora, cum este activitatea din Parcul Eminescu precum și efervescența unor inițiative culturale și sportive independente dar asta o putem pune pe seama tăriei arădenilor de a ține capul sus, a se împotrivi abuzurilor și a lucra pe forțele proprii pentru vremuri mai bune. Arădenii au avut întodeauna o forță de regenerare bazată acea mândrie de a fi arădean, un sentiment pozitiv care ne face să nu ne blazăm de tot ci dimpotrivă, să avem un cuvânt de spus la nivel regional sau național.
J.A.: Dumneavoastră ce părere aveți, care este evoluția Aradului în ultimul deceniu?
M.L.: Dacă privesc în urmă cu 10 ani, orașul nostru era între zonele promițătoare ale țării. Complexele comerciale pe care le invidiam la vecini se deschideau în sfârșit, acum din cele 3 mall-uri, a mai rămas 1! Exista încă speranţa unui oraş în care dezvoltarea nu avea să fie oprită de criza economică accentuată de Guvernul lui Boc, Băsescu și Falcă. Din punctul de vedere al consumului, se remarcă și în închiderea reprezentanțelor unor branduri internaționale importante pe care acum le mai regăsim doar la Timișoara sau Oradea. Dacă ar fi să vorbim despre tendințe, un lucru important pentru arădenii tineri cu situație materială medie sau peste medie, cumpărăturile cele mai importante se fac la Timișoara ori chiar în Ungaria. Presa locală considera în 2009 că <în câțiva ani Aradul va putea deveni o metropolă>. La un deceniu distanță de acel titlu de presă, avem o cu totul altă realitate: minciunile acelor politicieni şi-au dovedit adevărata natură…
J.A.: Și cum ați descrie această natură sau realitate locală în 2019?
M.L.: În 2019 un lucru se remarcă între toate – STAGNAREA! Sunt multe clădiri noi, unele construite peste spații verzi, dar prețul unor apartamente este mult peste posibilitățile tinerilor care vor să pornească independenți în viață. Asfaltul atât de mult dorit de arădeni stă pe străzi maxim 2 ani, până ce expiră termenul de valabilitate și este nevoie de un nou contract pentru asfaltatorii partidului. Stadionul unde se câștiga odinioară este închis de 6 ani! Încă nu avem un atât de necesar pod nou construit, măcar cel care era în planurile urbanistice dinainte de 1989 în prelungirea străzii Andrei Șaguna. Până și Planul Urbanistic General nu s-a mai actualizat din 1997.
J.A.: Dar despre investițiile promise…
M.L.: Rămân promise, stau frumos pe materialele electorale ale primarului. Nu mai spun că investițiile mult-anunțate în servicii publice, cum ar fi termoficarea, încă „rânjesc”de pe hârtie alături de sutele de Studii de Fezabilitate făcute de firma primarului. În locul promisiunilor stau acuzele, edilul PNL găsind numai vinovați dar nicio soluție. Falcă dă vina pe alții tot timplu, dar sub lungul său mandat Aradul a devenit tot mai puțin numeros, tinerii alegând calea Europei sau a orașelor vecine care oferă mai multe perspective în România decât o face, din păcate, în anul 2019 orașul nostru. Tot ce a crescut în Arad în acest timp au fost impozitele și ego-ul primarului!
J.A.: Cum credeți că va arăta orașul după 2019?
M.L.: Acest an este unul care poate da startul unor schimbări. Avem două rânduri de alegeri care se continuă anul viitor cu alte două, însă trebuie să fim atenți. Pe de o parte cred că va crește acea parte însemnată a societății arădene care își dă seama că dinspre administrația orașului nu mai există energia benefică de demult, ce să poată împinge orașul spre mai bine. Aceste nemulțumiri vor fi exprimate și de partidele din opoziție deoarece am intrat într-un șir de doi ani electorali când pericolul este să se vorbească mult, dar să se facă și mai puțin. Deci va crește efervescența dezbaterilor la nivel local, un lucru natural în ani electorali, însă trebuie să fim atenți în a transpune această energie spre ceva pozitiv pentru Arad. Politicienii locali din PNL-ul lui Falcă și PSD-ul lui Dragnea au obiceiul de a se înjura în comunicate de presă pentru ca apoi să se întâlnească prin restaurante sau cafenele pentru a-și negocia poziții ori privilegii. De cele mai multe ori problemele orașului cad în plan secund. Deja în „cercurile” politicienilor arădeni din toate partidele se vorbește aproape exclusiv de rezultatele alegerilor ce vor veni, de câștigători sau pierzători și nu despre proiecte pentru oraș! Cu toate acestea, la finele lui 2020 România poate arăta complet altfel. Eu sper că în bine! Poate că unii îl consideră un defect, dar în ciuda tuturor datelor ce anunță apocalipsa, eu sunt un optimist. După toate încercările la care m-a supus viața, am învățat să fiu pozitiv și să muncesc pentru a face comunitatea în care trăiesc mai bună. Apoi știu că arădenii alături de care trăiesc atâta vreme nu se lasă învinși, chiar dacă uneori nu își declară nemulțumirea.
