Societatea contemporană exprimă adesea și într-o manieră tot mai hotărâtă preocuparea pentru mediul înconjurător. În acest context punem și noi o întrebare: care ar trebui să fie atitudinea creştinilor faţă de mediu? Care ar trebui să fie concepţia noastră despre mediu, mai ales dacă ţinem cont de faptul că pământul acesta este corupt, că va continua să fie corupt şi că într-o zi va fi distrus, ars în marele iaz de foc: „… trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul cu tot ce este pe el va arde” (2 Petru 3:10)? Dacă adăugăm la aceasta îndemnul biblic adresat oamenilor de a stăpâni „peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ” (Gen. 1:26), nu este de mirare că nu reuşim uneori să ne dăm seama cum ar trebui să ne raportăm la problemele legate de mediu. Pe de altă parte, ca administratori ai tuturor darurilor lui Dumnezeu,
nu avem noi obligaţia de a avea grijă de pământ? În fond, nu spune Biblia că pământul a fost creat de Dumnezeu, care l-a declarat a fi „foarte bun”? Noi, creștinii, transmitem mesajul că Dumnezeu este Creatorul (vezi Apoc. 14:6,7). Ca atare nu ar trebui să avem ceva de spus şi despre modul în care trebuie să ne purtăm cu ceea ce a creat Dumnezeu? Vom studia câteva pasaje biblice care se referă la aceste probleme.
Natura, cartea lui Dumnezeu
Natura este unul dintre mijloacele prin care Dumnezeu ne descoperă înţelepciunea şi iubirea Sa. Dar, din pricina păcatului omului, şi natura a avut de suferit şi suferă şi acum. Cu toate acestea, noi avem siguranţa că Domnul va reveni curând şi va face toate lucrurile noi, aşa cum a promis. Lăsând la o parte modul ciudat de a acţiona şi exagerările adepţilor anumitor organizaţii ecologiste sau de apărare a drepturilor animalelor, care ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de problemele de mediu?
”Căci iată, Eu fac ceruri noi și un pământ nou; așa că nimeni nu-și va mai aduce aminte de lucrurile trecute și nimănui nu-i vor mai veni în minte.” (Isaia 65: 17) ”Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră, și marea nu mai era.” (Apocalipsa 21: 1)
Biblia este mai mult decât clară: pământul acesta este sortit distrugerii, iar Dumnezeu promite că îl va reface, că îl va re-crea. El va face „un cer nou şi un pământ nou”. Această învăţătură nu este nici pe departe o scuză pentru a abuza sau pentru a exploata mediul, dar ea ar trebui totuşi să ne ferească şi de greşeala de a face din pământ şi din mediu un idol, cum au făcut unii. Ca exemplu, vă invit să ne gândim la creştinii care nu se închină la idoli cu chip de animale, ca păgânii din vechime, dar care au o preocupare mai mare pentru animale, în general, sau pentru un animal de companie, de exemplu, în dauna grijii pe care ar trebui să o aibă faţă de semeni, faţă de oamenii făcuţi după chipul lui Dumnezeu, şi pe care porunca divină ne cere să-i iubim ca pe noi înşine!
O declaraţie despre grija faţă de natură
„Adventiştii de ziua a şaptea cred că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, reprezentându-L astfel pe Dumnezeu în calitate de administrator al Său, care să stăpânească peste natură cu credincioşie şi în mod productiv. Din nefericire, corupţia şi exploatarea au pătruns în modul de administrare a acestui domeniu de responsabilitate a omului. Oamenii participă tot mai mult la distrugerea megalomană a resurselor planetei, urmarea fiind suferinţa pe scară largă, tulburările din natură şi ameninţarea schimbărilor de climă. Cercetările ştiinţifice trebuie să continue, dar este clar, din dovezile adunate, că emisia tot mai crescută de gaze nocive, subţierea stratului protector de ozon, distrugerea masivă a pădurilor din America şi aşa-numitul efect de seră sunt toate o ameninţare a ecosistemului pământului. Aceste probleme sunt cauzate în mare parte de egoismul omului şi de dorinţa lui de a acumula tot mai mult printr-o producţie tot mai crescută, prin consumul fără limite şi prin epuizarea resurselor neînlocuibile. Cauza crizei ecologice este lăcomia omului şi refuzul lui de a fi un administrator bun şi credincios în limitele stabilite de Dumnezeu la creaţiune. Adventiştii de ziua a şaptea promovează un stil de viaţă simplu şi sănătos şi nu sunt adepţii consumerismului fără limită, ai acumulării de bunuri şi ai producerii de deşeuri. Noi facem apel la respect faţă de natură, la utilizarea raţională a resurselor pământului, la reevaluarea nevoilor personale şi la reafirmarea demnităţii vieţii create.” – Comitetul Administrativ Adventist (ADCOM); (material publicat cu ocazia Sesiunii Conferinţei Generale de la Utrecht, Olanda, 29 iunie – 8 iulie 1995)
Dacă am crede că pământul a apărut la întâmplare, că el este rezultatul acţiunii unor forţe reci şi nemiloase, atunci dorinţa de a-l exploata în folosul nostru ar fi aproape scuzabilă. Noi însă credem că lumea aceasta e creată şi susţinută de Dumnezeu şi dorinţa noastră este să fim nişte buni administratori ai ei. (Va urma)
Narcis Ardelean
