Într-o anumită ocazie, i-am cerut scriitorului Gabriel Liiceanu să-mi spună trei cuvinte care definesc societatea contemporană. Văzând că bâjbâie, i-a sărit în ajutor Andrei Pleşu. Cred că întrebarea i-a luat prin surprindere pentru că niciun cuvânt din cele enunţate de ei nu mi s-a părut definitoriu.
Aş avansa, în nume propriu, trei cuvinte: materialism, manipulare şi confuzie. Veţi spune că cele trei concepte pot defini orice societate umană de-a lungul istoriei. Este adevărat, dar astăzi aceste concepte au devenit globale şi simultane şi definesc situaţia oricărei ţări de pe mapamond.
Voi încerca să fac o succintă analiză a conceptului de manipulare. De ce spuneam că manipularea este un fenomen care defineşte zilnic, timp de 24 de ore 24, societatea contemporană? În primul rând pentru că societatea bazată pe consum are nevoie de oameni care să consume. Aceşti oameni trebuie convinşi să meargă la cumpărături. Publicitatea manipulatorie nu iartă nicio vârstă, devine din ce în ce mai agresivă, iar televiziunea a devenit mijlocul cel mai eficace în agresiunea asupra minţii umane. Şi, în consecinţă, şi asupra buzunarului.
Nu doar afaceriştii folosesc media pentru a manipula. Politicienii sunt o altă categorie care încearcă să manipuleze prin orice mijloace, dar cu precădere prin mass-media. Televiziune, radio, presă scrisă sunt tot atâtea mijloace prin care politicienii încearcă să manipuleze gândirea oamenilor pentru a-şi atinge scopul.
Şi au succes! De ce au succes? Pur şi simplu pentru că oamenii se lasă manipulaţi, uneori în ciuda evidenţei. Omul îşi dă seama că ceea ce spun afaceristul şi politicianul sunt adesea minciuni gogonate, dar, repetate obsesiv, aceste minciuni se impun ca adevăr. Aş da un singur exemplu. USL susţine că Anca Boagiu este un ministru neperformant. Argumentele social-liberalilor sunt puerile, dar sunt aruncate pe piaţă în speranţa că populaţia muşcă din minciună şi o îngurgitează pe nemestecate. Anca Boagiu, zic social-liberalii, a reuşit să facă doar 90 de kilometri de autostradă, dar şi asta la preţuri ridicate. Există în această minciună şi o doză de adevăr: sub Anca Boagiu s-au realizat, într-adevăr, 90 de kilometri de autostradă. Să intrăm însă puţin în detalii dar, mai ales, în realitate. În timpul guvernării liberale, premier Tăriceanu, s-au realizat 5 kilometri de autostradă. Atenţie mare! 5 kilometri!?!? Să ne amintim că în acea vreme „economia duduia”, după cum clama premierul Tăriceanu. Să mai precizăm că cei 90 de kilometri de autostradă ai actualului guvern sunt realizaţi pe timp de criză. Este o mare diferenţă între o economie care duduie şi o economie de criză. Aşa cum o mare diferenţă este şi între 5 kilometri şi 90 de kilometri. Să mai precizăm că Anca Boagiu a renegociat contractul cu Bechtel şi l-a redus la jumătate economisind circa şase miliarde de dolari.
Iată cum aşa-zisul adevăr aruncat pe piaţă pentru manipularea mulţimii devine, la o atentă analiză a datelor reale, o minciună sfruntată. Pe ce mizează manipulatorii de ieri, de azi şi de mâine? Pe un lucru constatat mereu de-a lungul istoriei: lumea se lasă manipulată. De ce se lasă manipulată? Pentru că e mai uşor să iei ceva de-a gata decât să-l produci tu, fie acel produs gândul. Deci, ce să-mi mai bat eu capul să gândesc când gândesc alţii pentru mine?
Nu toată lumea se lasă manipulată. Există oameni care refuză înregimentarea în armata celor manipulaţi. Câţi sunt aceştia? Puţini! Societatea va funcţiona normal în funcţie şi de câţi membri ai săi refuză manipularea şi încearcă să gândească. Dar trebuie îndeplinite două condiţii fundamentale: omul să aibă informaţia corectă şi, în al doilea rând, să gândească cu mintea proprie.
Cred că adevăratul slogan al oricărui politician cinstit ar trebui să fie: Gândeşte singur!
Descartes a lansat un dicton celebru: Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum! Adică: Mă îndoiesc, deci gândesc; gândesc, deci exist! Morala e la îndemâna oricui: Gândiţi, dacă vreţi să existaţi!
Ioan Iercan
