Cine nu îşi doreşte să fie fericit? Cine nu îşi doreşte o viaţă împlinită, care să îi ofere satisfacţie? Cine nu speră şi nu vrea ca mâine să fie mai bun decât azi? Se pare că am fost creaţi cu această foame după fericire, împlinire şi sens în viaţă. Căutăm fericirea cu înfrigurare, ne luptăm pentru ea, însă, de multe ori, avem senzaţia că ne scapă printre degete. Să fie fericirea o Fata Morgana, o falsă imagine a unei oaze într-un deşert ars de soare? Există cu adevărat fericire? Iar dacă există, ce este, cum este şi unde poate fi găsită? Este ceva trecător, de moment, sau poate fi o constantă în viaţă? Depinde fericirea de circumstanţele exterioare, sau este ceva mult mai adânc înrădăcinat în sufletul nostru? Există compatibilitate între Dumnezeu, religie şi fericire? Dumnezeu este pentru fericirea noastră, sau împotrivă? Gânduri, întrebări, frământări, căutări…
Cert este faptul că toţi suntem nişte căutători ai fericirii, fiecare în felul său. O idee foarte răspândită este aceea că Dumnezeu ar fi împotriva fericirii noastre, cerându-ne să renunţăm la lucrurile din viaţa noastră care ne-ar putea face fericiţi. În mintea multora a fi un creştin veritabil, practicant, nu se împacă deloc cu ideea de fericire. A fi creştin înseamnă SĂ NU faci atât de multe lucruri…lucruri care aduc fericire (sau plăcere). Să nu te mai cinsteşti cu câte o bere, să nu mai fumezi o ţigară fină, să nu mai ieşi cu prietenii la o petrecere, să nu ai relaţii intime pre sau extra maritale, să nu dai din coate pentru a ajunge în faţă, să nu stârneşti invidia vecinilor prin casa, maşina pe care ţi le permiţi…şi lista ar putea continua. Este adevărat că toate cele enumerate mai sus oferă o anumită stare sufletească euforică, dar este cu adevărat fericire? Dacă vom analiza lucrurile mai îndeaproape, ne vom da seama că de multe ori ceea ce se consideră a fi fericire, nu este altceva decât o plăcere păcătoasă interzisă. Ei şi ce-i cu asta? vei spune. Dacă mă simt bine, dacă am satisfacţie în ceea ce fac, care-i problema?
ADEVĂRATA ŞI FALSA FERICIRE
Dacă vom citi cu atenţie ceea ce spune Scriptura vom observa că există doua oferte care promit fericirea: una vine din partea lui Dumnezeu şi pare puţin cam restrictivă, iar cealaltă vine din partea lui Lucifer. Care este diferenţa între cele două oferte? În timp ce Dumnezeu este un jucător cinstit şi prezintă lucrurile aşa cum sunt ele în realitate, Lucifer are reclame fascinante, cu multe efecte speciale, pentru a încânta simţurile. Însă niciodată el nu vorbeşte despre efectele adverse grave ale „produselor” lui, marca „păcat”, foarte frumos ambalate. Scriptura ne avertizează despre „înşelăciunea păcatului” (adică produsul numit fericire este contrafăcut) (Evr. 3.13) şi despre plăceri, într-adevăr, dar „de o clipă ale păcatului” (Evr.11.25). Există o anumită „plăcere în nelegiuire” (2 Tes. 2.12), însă întotdeauna urmează consecinţele care sunt grele, dureroase şi foarte scumpe. Unele sunt atât de scumpe, încât le vei plăti toată viaţa. Plăcerea de o clipă pe care o oferă păcatul este urmată de consecinţe pe termen lung. De câte ori nu am auzit oameni spunând: „Dacă aş fi ştiut care sunt urmările…” Merită oare preţul?
Fericirea pe care o oferă Dumnezeu este durabilă, profundă şi fără efecte adverse, fără regrete. Înţeleptul Solomon care a fost sedus de ofertele lui Satana, s-a trezit în cele din urmă la realitate şi din propria experienţă ne spune: „Totuşi, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruieşte multă vreme în el, eu ştiu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, şi au frică de El” (Ecl. 8.12). Dumnezeu a creat papilele gustative şi tot felul de lucruri gustoase pentru fericirea noastră, însă noi am pervertit toate acestea şi am devenit gurmanzi, fiind sclavii pântecelui nostru. Dumnezeu a creat sexul şi sexualitatea pentru a crea cea mai puternică unire pământească posibilă, familia, însă noi am liberalizat sexul şi am devenit desfrânaţi. Cu alte cuvinte, plăcerile păcătoase sunt o pervertire a darurilor cu care am fost înzestraţi de către Dumnezeu. Ceea ce Dumnezeu a creat pentru fericirea şi binecuvântarea noastră, a fost „convertit” în lucruri care duc la distrugerea noastră. Cât de parşiv este păcatul! Dumnezeu este pentru fericire, însă adevărata fericire se găseşte doar în perimetrul pe care l-a trasat Dumnezeu. Dacă treci de linie…o faci pe cont propriu. În încheiere, la întrebarea: „Cine ne va arăta fericirea?” David răspunde: “Fă să răsară peste noi lumina Feţei Tale, Doamne!” (Psalm 4.6). Atât timp cât vom sta în prezenţa lui Dumnezeu, sub călăuzirea Lui, fericirea ne este garantată!
Florin Orodan
