Creierul uman este o sofisticată maşină de descifrat coduri, pornind de la capacitatea sa de a contextualiza şi a de defini diferitele fragmente disparate care sunt supuse atenţiei, aşa cum ar fi în cazul unor fraze ortografiate greşit, dar pe care le înţelegem fără probleme, de cum ne aruncăm ochii pe ele, conform unui material publicat de LiveScience.com.
“Srpe exelmpu, nu cnteoază în ce odrine arap leiterle” unui cuvânt, ci important este ca prima şi ultima literă să se afle în locurile corecte pentru a înţelege cuvântul respectiv, fără nicio problemă. În mod similar, “M1N73A N0ASTRĂ P0A73 C171 S1 AC3S73 CUV1N73” fără niciun fel de probleme.
Această capacitate a creierului i-a pus pe gânduri pe oamenii de ştiinţă. Conform lui Marta Kutas, un specialist în neurologie cognitivă şi director al Centrului pentru Studiul Limbajului de la University of California, San Diego, pe scurt, nu există un răspuns concret la întrebările legate de această capacitate. În schimb, susţine ea, oamenii de ştiinţă au nişte bănuieli întemeiate.
“Eu cred că în aceste cazuri contextul este foarte, foarte important”, susţine ea.
Noi folosim contextualizarea pentru a pre-activa acele zone din creier care corespund stimulilor care încă nu s-au produs, dar pe care îi aşteptăm pentru că ştim din experienţă că se vor produce. Spre exemplu, cu ajutorul computerului tomograf s-a observat că un subiect care aude un sunet despre care ştie că este precursorul altui sunet, îşi activează creierul în aşa fel încât poate auzi sunetul următor chiar înainte ca acesta să se producă. În mod similar, dacă observăm o anumită înşirurire de litere, cifre sau cuvinte, creierul nostru contextualizează informaţia şi identifică ceea ce este probabil să urmeze. Cu alte cuvinte, “folosim contextualizarea pentru a percepe”, după cum explică Marta Kutas.
Astfel, în primul exemplu de aparentă “păsărească” prezentat mai sus,.creierul identifică literele corect amplasate (în general prima şi ultima) şi le foloseşte pentru a contextualiza următoarele litere, formând în mod corect cuvântul. În acest caz, o literă este folosită ca şi un context pentru a o identifica pe următoarea şi aşa mai departe.
În cazul celui de-al doilea pasaj, cel cu majuscule şi cifre în locul unor litere, conform unui studiu din 2007 s-a demonstrat că lectura unui astfel de pasaj activează foarte puţin regiunile creierului legate de înţelegerea cifrelor. Conform Martei Kutas, aparenţa de literă a acestor cifre, precum şi contextul în care se află, au o influenţă mai puternică asupra creierului nostru decât faptul că este chiar vorba de nişte cifre. Cercetătorii susţin că ar fi vorba de un tip de mecanism de feedback (conştienţa noastră le transmite centrelor de analiză senzorială ce să facă) care normalizează inputul vizual, permiţându-ne să ignorăm forma ciudată şi să înţelegem cu uşurinţă mesajul. AGERPRES
