Hotărâtor pentru cei care se mişcă în perimetrul politicii (dar nu numai) este să câştige încrederea oamenilor. Pentru a câştiga încrederea trebuie să convingă. În modul cel mai firesc, oamenii sunt convinşi cu argumente. Iar argumentele trebuie să pornească de la o realitate pe care o poate observa şi constata oricine. Argumentele false sau inventate se numesc îndeobşte minciuni. Cine crede că se mai poate convinge cu minciuna este pe drumul care garantează eşecul în majoritatea cazurilor.
Aceste simple constatări pornesc de la nişte realităţi cotidiene care pot fi verificate în practică. Opoziţia locală, total în afara unui demers politic elocvent, încearcă să câştige încrederea oamenilor propunând un discurs care nu are acoperire în realitate. Şi ce zice opoziţia, bunăoară? Că primarul Ghe. Falcă a îndatorat în aşa hal cetăţenii oraşului, încât nepoţii şi strănepoţii acestora vor avea de plătit mari sume de bani pe care primarul le-a împrumutat pentru proiectele sale.
Chiar aşa stau lucrurile? În primul rând, pentru multe dintre proiecte au fost accesate fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană. Aceasta presupune că cetăţenii oraşului nu au de plătit nicun ban. Mai mult, aceste fonduri reprezintă cea mai mare parte din banii folosiţi pentru proiecte, ceea ce înseamnă o performanţă deosebită pentru actuala administraţie. În al doilea rând, opoziţia ar trebui să ştie că, în societatea capitalistă, marea majoritate a proiectelor se finanţează prin credite. Nimeni, sau aproape nimeni, nu mai procedează altfel. Aşadar, era firesc ca administraţia să acceseze credite pentru a-şi finanţa o parte din proiecte. Într-un asemenea context, cel mai important lucru este să obţii credite cu dobândă cât mai mică. Administraţia actuală a obţinut credite cu dobândă foarte mică, ceea ce reprezintă o performanţă care nu poate fi neglijată.
Acestea sunt datele problemei în privinţa accesării fondurilor, care pot fi verificate de către oricine. Şi atunci, a condamna administraţia pentru că a făcut împrumuturi este o prostie care poate fi taxată foarte eficient de… realitate. Dar, mai ales, poate fi taxată de către administraţia actuală. Şi cu ce se alege opoziţia? Cu mistificări care pot fi demontate de primarul Ghe. Falcă şi ai lui, pentru că adevărul îl poate constata fiecare cetăţean în proximitatea propriei locuinţe: s-a introdus apă curentă, s-a făcut canalizare, s-au asfaltat drumuri şi trotuare. Pe cine va crede cetăţeanul? Va crede ceea ce vede.
A marşa mereu pe un discurs negativist şi demagogic, mai ales când acesta este contrazis de o realitate evidentă, este o cale sigură spre insucces. Astfel procedează opoziţia locală, iar discursul populist a fost împrumutat şi de societatea civilă care repetă papagaliceşte ce aude de la nişte politicieni fără har dar, mai ales, fără argumente.
Întrebarea este: chiar nu e nimic de criticat la actuala administraţie? În mod cert este. Aş putea aminti, succint, modul neinspirat şi lipsit de viziune în care au fost întocmite unele proiecte, faptul că nu s-a ţinut seama de realităţile concrete ale urbanisticii (şi mă refer în speţă la mult trâmbiţata fluidizare a circulaţiei), se poate vorbi şi despre priorităţi şi oportunităţi false, s-ar putea aduce vorba şi despre calitatea lucrărilor sau despre modul de relaţionare a administraţiei cu cetăţenii ş.a.m.d.
Aşadar, opoziţia, fie ea din perimetrul politicii, fie din zona societăţii civile, ar avea o pâine de mâncat, dacă ar avea şi mintea necesară. Numai că mintea e purtată de nişte oameni, iar aceşti oameni nu există în arealul opoziţiei locale.
Dialectica succesului e generată de trei factori: argumente reale, putere de convingere şi câştigarea încrederii electoratului. Dar pentru această dialectică opoziţia ar trebui să se reinventeze. Cu alţi oameni şi cu un alt discurs politic!
Ioan Iercan
